A-ti cere iertare a ajuns sa fie un lucru mai greu de realizat decat a te obisnui cu ideea ca nu esti atat de intelegator pe cat susti,ca nu esti atat de bun la pat pe cat crezi,ca ai pus pe coapse mai mult decat trebuia,ca nu va aparea vreo sotie care sa-ti zica :”da iubitul meu,uita-te linistit la fotbal,cat timp eu spal vase,hranesc copii si fac curatenie” si ca mama nu va spune niciodata :”dar vai! cat de bine iti sta cu pierce-ul din buza”.
Poti sta linistit. Nimeni nu a facut-o,nu o face si nu o va face prea frecvent.
A ne eschiva, atunci cand vine vorba sa recunoastem ca celalalt are dreptate, ne caraterizeaza pe toti in mai mare sau mai mica masura ( dar dupa cum majoritatii ne place sa avem fericirea si bogatia masurate cu rulete interminabile,cantare cu calibru mare si parametrii cat mai extinsi,asa si atunci cand apare vreo responsabilitate mai putin confortabila,ne place ca ea sa iasa din campul datoriilor noastre si toate riglele,cantarele si alte aparate cu indice de masuratori sa se minimizeze).Dar de…cu asta ne-a lasat natura,ar zice unii,rasufland usurati ca au putut demonstra ca nu sunt total culpabili.Dar natura ne-a inzestrat si cu capacitatea de a ne controla si a ne slefui caracterul,as zice eu, spre reincordarea multora. E usor sa ne aruncam defectele in fata unor cauze ce nu depind de noi.Si atat de greu sa le imbratisam,sa recunoastem ca sunt ale noastre si sa trudim sa le diminuam.
Adoram sa ne aruncam in bratele unor intamplari, care ne motiveaza temeinic persistenta unor defecte. Altii sunt chiar mai comozi si vin doar cu replica : “Asta sunt,nu am ce face, daca vrei ma accepti si asa” sau “Nu ai vazut ce imi zic caracteristicile zodiacului? sunt chestii native,nu ma pot detasa usor de ele,dar stii bine ca incerc din greu..”(desi mai inainte cu cateva saptamani sustinea sus si tare ca lucrurile legate de zodiac sunt nascociri ale unor oameni fara ocupatii sau care vor sa-si exploreze “fabulosul”).
Zac burdusite,televizoarele,radiourile si ziarele de n proiecte demarate pe subiecte ultracunoscute ca: “egalitatea intre femei si barbati”, “violenta psihica”, “Romania in sincronizarea cu standardele U.E.”.
Daca tot sunt atatea proiecte fara vreo motivatie certa a prezentei lor(in afara celei de lipsa de activitate si cautare de nod in papura), de ce nu s-ar demara unul avand drept subiect : "stimularea recunoasterii greselii"? Poate asa s-ar evita mai multe conflicte. Ar fi perceputa cu entuziasmari si perspective pozitive,dar imposibil de realizat. Am pronunta convingator :”buna idee”,cu gandul ca poate in sfarsit vecinul va recunoaste ca am dreptate cand ii spun ca din pomul sau se apleaca cateva crengi, cu vreo 15 centimetri deasupra gardului,in curtea mea si ca de aia pisica mea se catara!! Dar “tring!”,ne pica fisa ca va trebui sa ne cerem si noi iertare,la randul nostru, vecinului pentru gaina care se duce si ii “deranjeaza” gazonul cel verde si atat de voios.Si astfel intervine orgoliul,ce ne impiedica de la multe : “am gresit”,”recunosc ca am exagerat” sau “recunosc ca ai dreptate”.
