Tramvaiul 17

"Azi merg cu 17!Unde? Nu stiu. La ce statie ma voi opri? Stiu perfect una,dar nu,nu voi decide eu. In ce sens? Nici atat nu stiu.Cu ce scop? Tocmai,niciunul. La ce ora voi pleca? La doua-e vara,e cald,iar tramvaiul este linistit la acea ora. Adoram linistea aceea perfecta din tramvai in jurul acelui ceas,in care nu intalneai mai mult de trei-patru persoane,care privesc absente pe fereastra cu ochii mijiti de soare si care probabil ca si mine visau a se opri la statia dorita fara vointa rationala proprie.Desigur, astfel speram sa ma scutesc de asumarea responsabilitatii faptei (sunt certata cu el,nu voi ceda eu prima!). Cu ce ma voi imbraca? Rochita balon de culoarea verde.In picioare? Balerinii negri cu buline verzi se vor potrivi de minune.Parul cum mi-l voi prinde? Poate un coc...sau mai bine desfacut-soarelui ii place sa se alinte printre buclele mele negre.Da,asta e! Imi voi lasa buclele sa imi mangaie chipul,asa poate voi simtii si eu un pic de rasfat.Plus de asta lui ii place cum imi sta cu parul desfacut...NU!!GRESIT!! DE CE MA GANDESC LA EL?! Oricum nu ma va vedea,de ce m-as aranja dupa bunul lui plac? Imi place mie si gata!
Sa-mi iau telefonul?Nu.Ma duc sa ma plimb,sa ma relaxez,sa visez,sa ma bucur,sa uit de tot ceea ce ma macina.Tocmai de aceea nu s-ar cuveni sa am telefonul cu mine.In acest mod as evita tresarirea la fiecare apel,crezand ca esti tu si ca in sfarsit ti-ai lasat orgoliul fara de limite si m-ai sunat.Nu! Las telefonul acasa.Clar! Plec...Plec sa uit...poate si de tine,dar de tine cel de acum..."
"Gata planul? Da...cam atat..."-a fost ultima fraza necuvantata din lungul sir de ganduri si intrebari retorice,ce clocoteau parca in mintea mea si care imi modelau chipul fie intr-o bucurie tacuta, dar care fierbea pe dinauntru,fie intr-un zambet incurcat.M-am ridicat hotarata din pat.Hotarata?N-as zice...Inca nu eram sigura de ce plec,unde si cum.
Stiam doar ca: intr-o rochita verde cu balerini negrii si buline verzi,cu parul buclat lunecand peste obrajii arsi de soare,voi aduna amintiri,stand pe un scaun din tramvaiul 17! Si-atat...
Plecasem cu piciorul intr-o lume pe care doream sa o intalnesc si cu altul intr-una in care mi se permitea sa traiesc.
Am avut dreptate.Ora doua era nespus de linistita.Ma asezasem pe scaunul din spate.Puteam astfel,sa privesc intreg culoarul,pana in fata.Acelasi scaun,acelasi coltisor "sculptat" poate de vreme intr-o semiluna("poate e chiar semiluna din aceasta seara de 17",ti-am spus eu "sorbindu-ti" genele).Aceiasi pata de culoare rosu-inchis semanand a visina.
Am zarit,alene asezate pe scaune,cateva persoane.Oare venisera si ele sa retraiasca amintiri? Judecand dupa infatisarea fetei sunt absente si melancolice,ceea ce ma duce cu gandul ca asta era motivul pentru care venisera.Dar poate ca ma inselasem.Nu puteam concepe ca un astfel de tramvai nu iti poate pastra prin vreun coltisor macar o amintire placuta.Pentru mine era intr-un totul un album de amintiri.
Intorc capul catre geam.Initial am crezut ca nu recunosc zona din cauza ca nu vad prea bine de razele puternice ale soarelui.Dar nu era asa...Intr-adevar nu cunosteam...Sensul directiei tramvaiului il alesesem aleatoriu,ca de altfel mai toate aspectele calatoriei.Regretasem asta cumplit,lasand in urma statia pe care-o doream.
Intorc capul inapoi,avand ochii inlacrimati din cauza soarelui sau poate din cauza...
In cateva momente dupa, aproape ca nu imi mai simteam trupul.Eram constienta ca stateam asezata pe scaun,dar convinsa fiind ca doar sufletul mai ramasese pentru a se fericii cu stropi de intamplari trecute.
Adunam acum, din colturi prafuite si ruginite,de pe geamuri zambind de dimineata pana seara,de pe manerele glaciale ale scaunelor,adunam acum de pe toate amintiri lipite candva...Fiecare amintire purta un timbru,pe care statea lipicioasa cate o data si-o ora.
Adunam de pe scarile "pictate" in arsita rosiatica,pasii din fiecare dimineata cand veneam sa te vad.Adunam de pe taxatoarele invechite, imaginile palmelor noastre stranse in zilele de aglomeratie din tramvai,cand incercam sa ramanem in contact prin ceva.Adunam de pe bara sufocata de amprente cuvintele dulci in soapta.Adunam de pe linia de inchidere a celor doua usi ale tramvaiului, un "Te iubesc" agatat in vant cand usile se inchideau,iar tramvaiul pornea ducandu-ma spre casa.
Simteam ca urmeaza neaparat sa cobor.Asa ca m-am hotarat sa fac acest lucru.Am coborat la prima usor scarile,cu ochii intredeschisi si cu gandurile plutind printre sute de amintiri.Am simtit un sarut pe frunte.Mi-am ridicat capul si am tresarit speriata,nerecunoascand chipul din fata mea.I-am spus respectivei persoane sa plece,chiar impingand-o cu brutalitate.Nu intelesesem de ce ma aflu in statia aia?!! din moment ce eu luasem tramvaiul in directia opusa.
N-ai vrut sa ma lasi in pace si ai incercat sa ma iei in brate.Am inceput sa ma zbat si sa plang,strigand intr-o disperare sa te indepartezi.Chipul acela atat de strain mie ma speria ingrozitor,dar totusi in jurul lui in mod straniu plutea mirosul, pe care-l l-am iubit ani de-a randul.
Cineva s-a apropiat de noi,luandu-ma de brat.Ai intrebat-o(crezand ca este prietena mea) de ce nu te recunosc,pentru ca nu puteai intelege ce se intampla.Cu un suspin adanc te-a intrebat cine esti si in ce raport de relatie te afli cu mine.Te-ai uitat grozav de ciudat la ea si i-ai spus ca tu esti persoana care m-a iubit foarte mult timp,dar ca ne-am despartit la un momendat.Imediat ea a inteles totul si a inceput sa-ti spuna : "Prima oara cand a venit la noi in sanatoriu era semi-constienta,venind pentru a se trata si a nu ajunge sa isi petreaca viata intr-un spital de nebuni.Din cate imi amintesc,atunci ne-a povestit ca timp de trei ani,de cand se despartise de cineva,caruia ii uitase numele,se plimba zilnic cu tramvaiul 17 si ne-a rugat sa o lasam in continuare sa se plimbe si cat timp se afla aici sub tratament.Din pacate am fost nevoiti dupa cateva zile sa o insotim pentru ca starea sa se inrautatise.Iar acum in fiecare dimineata se trezeste si imi spune ca vrea sa se imbrace cu rochia verde si ca vrea sa plece cu tramvaiul 17,caci undeva, cineva o asteapta intr-o statie..........."

12 ore

La cinci fara un sfert stabilisem sa ne vedem.Micile tabieturi feminine m-au facut sa ajung cu cinci minute dupa ora stabilita.M-ai sarutat brutal si m-ai certat ca am intarziat.Mi-ai spus ca nu ai toata ziua libera.Nu inteleg de ce,dar mi-am asumat supusa gresala. Am hotarat sa mergem la mine.Mi-ai admirat pantalonii albi ce contrastau puternic cu bronzul.Mi-ai spus ca bluza verde imi vine perfect.O suvita buclata a lunecat peste surasul meu timid in semn de multumire.
Cand am ajuns,mi-ai propus sa pregatim ceva de mancare.Te-am aprobat entuziasmata.In bucatarie m-ai amagit cu saruturi fugitive,muscaturi abia prinse de buzele mele carnoase,atingeri fulgeratoare peste bustul meu.Nu ne vorbeam.Doar din priviri te rugam implorator sa nu-ti mai lasi neterminate saruturile.Imi zambeai cu un aer care imi amintea ca tu esti cel care decide cand si cum.Am hotarat sa bem un pahar de vin.Am vrut sa-l beau pe nerasuflate.M-ai anticipat si mi-ai tras paharul.In reactia de respingere,am varsat vin pe mine.Ti-am spus ca ma duc sa ma schimb.M-ai oprit impunator,mi-ai tras bluza si mi-ai sorbit porii prin dantela neagra,dupa care,mi-ai spus ca pot pleca.
Era in jur de noua si ceva.M-ai rugat sa pun o melodie.M-ai luat si m-ai dus in sufragerie.M-ai ametit intr-un tango nocturn,in care mi-ai conturat cu mana coapsele mele arcuite.Cred ca m-ai tinut asa vreo doua ore.Doar dantela neagra cu parfum dulceag si pantalonii albi imi mai imbracau trupul.Dupa ce m-am dezmeticit din dans,ti-am admirat bustul gol strident bronzat.
M-ai bagat in dus imbracata.Sub picaturile de apa imi muscai amagitor pielea de sub dantela.Ma sarutai apasat.In sfarsit primisem si eu un sarut complet! Mi-ai infasurat picioarele in jurul tau si mi-ai plimbat cu buzele picaturile de apa pe abdomenul,ce zvacnea ritmic.
Nici nu stiu cat a durat baia.Nu mai stiam nimic...Ma incatusasei intr-o stare halucinogena.
M-ai scos din dus si m-ai pus in pat asa cum eram.De pe trupu-mi bronzat lunecau pe cearceaful alb picaturile de apa.Mi-ai ridicat mijlocul si mi-ai sarutat pantecul.Peste dantela ti-ai plimbat rasuflarea calda.Mi-ai impleticit buzele cu ale tale,mi-ai sarutat gatul si-atat.Ti-ai luat tricoul si-ai plecat cu parfumul meu zvacnind pe buzele tale.M-am ridicat si te-am intrebat unde pleci.Mi-ai admirat dantela neagra,buzele inrosite de saruturile tale,coapsele peste care inca se scurgeau usor picaturi de apa si mi-ai raspuns: "este cinci fara un sfert" si-ai coborat scarile....

Parfum cubanez

Rochia rosie,parul negru strans intr-un coc cu o floare, trupul stralucind intr-un bronz latin.
Dansam fara intrerupere.Partenerul meu imi modela trupul in miscari perfecte.Un zambet mi se contura pe buzele carnoase si rosii.Era seara si nimeni nu dormea.Cei mai in varsta priveau exaltati de la ferestrele,ce dadeau in strada intesata de trupuri,dansuri,rasete si instrumentisti.De la geam fredonau cantecele acelei,a carei voci insufleteste aproape in fiecare noapte strada,Cesaria Evora.
Nimic nu descria mai bine atmosfera decat "nho antone escaderode".Inca de la patru ani adoram aceasta melodie.Mama imi spusese ca are un ritm putin cam alert ca sa ma poata invata pasii.O rugasem macar sa-mi danseze.O priveam mai mult decat uimita.Soldurile voluptoase,cuprinse in rochia neagra cu flori rosii, se unduiau in miscari perfecte.Bratele si picioarele strident bronzate se roteau in jurul corpului intr-un ritm hipnotizant.Un scurt suras ii infrumuseta si mai mult chipul masliniu.Picioarele apetisante se dezveleau amagitor de sub rochie.
Mama avea un partener de dans fascinant.Intotdeauna imi spunea ca un bun partener trebuie sa fie impunator si senzual in dans.Julian nu zambea niciodata in timpul dansului,avea acel ceva dupa care tanjai vrand-nevrand, imi povestea mama.
Si iata-ma acum dupa 18 ani,intruchipand-o pe mama in aproape fiecare noapte pe strada si pe melodiile Cesariei Evora.
Ma nascusem intr-un mic orasel,viata mi-o petrecusem sub soarele Cubei in ritmuri vesele.Noptile erau toate o sarbatoare,in care rasetele si muzica cubaneza ma faceau sa-mi iubesc si mai mult viata!

p.s: Imi pare rau ca nu am putut posta melodia.Este foarte draguta:)

Calatorie fara bilet de-ntors

- Iti spun...Trebuia sa luam si bilete de-ntoarcere!

-Dar pentru ce?Serios acum,am plecat ca sa uitam de tot...
Dupa multe ore-mai placute pentru el,mai putin confortabile pentru ea-ajung in final in orasul,unde multe dorinte interzise sunt realizabile(din pacate!).
Perspectiva petrecerii timpului le rasare incantator la coborarea din avion si odata cu drumul spre hotel.Planuri peste planuri isi impartasesc entuziasmati.
Dupa instalarea in camera,striga amandoi din suflet: "Vom fi fericiti!!"...Vor fi.Aveau bani,erau tineri,iar la picioarele lor zvacnea un oras "al placerii".
-Ia zi-mi,cu ce sa ma imbrac in seara asta?
-Hmmmm...Pei sa vedem...Uite mie combinatia asta mi se pare geniala!
Erau gata si erau pregatiti sa se arunce in bratele cluburilor si ale barurilor.Iar Olanda era preagatita sa le ofere pe tava "fericire" si "extaz"
Si "au gustat" un tip de "fericire"...Si a dat roade...Erau fericiti..Poate atat de fericiti,incat isi uitasera si numele...
O zi trecuta...A doua, la fel de intensa,dar cu un alt soi de "extaz".Si asa s-au scurs zile de-a randul,dormind ziua pentru a-si dezintoxica sufletul de "fericire" si extaziandu-se noaptea cu fiole,pilule si prafuri de "fericire"
Trecusera cam doua saptamani de cand erau aici..Peste doua zile aveau sa plece,caci urma sa fie ziua mamei lui.Asa ca s-au hotarat ca aceasta seara,ultima,de altfel,sa le ofere cu adevarat un tablou al dorintelor interzise.Iar in ziua ce urma sa se poata odihnii.
Ultima noapte in Olanda le oferea ultimul praf de "extaz",ultima pilula de "fericire",ultima partida de sex cu cine stie cine...Asa ca toate acestea trebuiau sa fie la cota maxima..Si au fost..
Pentru el chiar a fost ultima noapte,ultimul "extaz",ultima partida de sex...Ultimile,caci supradoza de "fericire" l-a trimis departe,dar nu inapoi acasa... ,ci intr-o calatorie fara bilet de-ntors...
Pentru ea...pentru ea au ramas in continuare cunoscute si explorate toate formele "extazului" in toate culorile,modelele si locurile.Caci salariul ei venea in bonuri de "fericire".Ajunsese o prostituata intoxicata de droguri cu acte in regula in orasul tuturor "posibilitatilor"!

Mentiune: textul l-am scris ca o dezaprobare cu privire la legalizarea prostitutiei si a drogurilor in Olanda....

Vanilie cu gust amar

Mirosuri,sunete,haine si poze ne creeaza deja-vu-uri puternice legate de perioade de extaz sau tristete crunta din viata noastra...
Ce jalnic suna : “Te voi iubi mereu..”
De fiecare data cand te vedeam printr-o revista de arta, erai elogiat in termeni superlativi de criticii de pictura.Trecusera cinci ani de la separarea noastra,timp in care tu ti-ai valorificat talentul incontestabil in arta.Pe cand eram impreuna,imi spuneai,in timp ce imi pictai coapsele si sanii,ca nu ai putea sa realizezi vreun tablou, fara a avea macar ,vag conturat,un lucru ce tinea de mine. La nenumarate expozitii private de arta ai fascinat cu tablourile tale,in care aparitia repetata a unui trup de femeie a dat de gandit multora ca fiind o iubire neimpartasita de-a ta.Dar pe care te-ai multumit a-l numii “trup de femeie anonim”(simplu,fara batai de cap si fara explicatii prea multe de dat).
Poate ca peste ani ma vei reintalni pe strada si nu iti voi trezi decat sentimentul ca ma cunosti de undeva...Doar eu voi resimti...Doar eu imi voi amintii de bataile de zapada din weekend-urile de iarna,ce se incheiau cu cearceafuri fierbinti si mototolite…;doar eu imi voi amintii de saruturile cu sirop de visine si de cum te dezlantuiai animalic intre coapsele mele bronzate...; doar eu voi tresarii la amintirea apartamentului (pe care l-ai vandut pentru a te muta cu o noua “eterna iubire”) si la amintirea fiecarui coltisor “stampliat” de corpul meu si de mainile tale. Doar eu imi voi amintii de noptile intestate de gemete cu aroma de vanilie..;doar eu imi voi amintii de serile in care imi pictai trupul nud pe panza cu parfum de vanilie..; doar eu imi voi amintii ca vanilia era gustul si mirosul omniprezent in viata noastra... Doar eu voi resimti,doar eu voi retrai, iar pe tine te voi intalni intr-o zi pe strada,vara,de mana cu o blonda puternic bronzata,careia ii vei oferi vanilie, vanilie cu gust amar...

Tot si nimic pentru un vis de inaltimi

Te trezesti?...Eu?..eu,nu.. tu?..te privesc..-nici atat... Dar ce vroia sa afle?...Totusi,era trei noaptea!Stia prea bine ca nu m-as fi trezit.Peste cateva ore urma sa am o lunga zi in chipul unei tipe dragute, amabila,mereu cu zambetul pe buze.Urmam sa suport toate complimentele siropoase din partea barbatilor,care-si uitau varsta si cochetau cu tipe mai mici decat ei cu poate mai multi ani decat aveam eu insumi.Insa multe dintre ele erau incantate de idee,mai ales datorita multiplelor beneficii pe care le capatau.Ma dezgusta teribil sa ma gandesc,dar imi iubeam job-ul si stiam cu mult inainte de a pasi pe scara avionului,ceea ce-mi oferea munca de stewardesa.Dar era visul meu.Si totusi speram ca voi avea o viata..Si uite ca stateam si-l priveam pe tipul de langa mine, iar tot ceea ce vedeam, erau scene de sex apetisante.Tot ceea ce stiam despre el: era tipul care-mi musca sfarcurile, imi saruta abdomenul, imi unduia trupul,imi excita porii.Eram impreuna de mai bine de trei ani, si totusi,zilele petrecute impreuna nu insumau mai mult de jumatate de an.Nu ma iubea…Nu-l iubeam...Mi-o tragea...I-o trageam...Probabil ca nici nu-i stiam prea bine trasaturile fetei,cum nici el pe-ale mele.Ca si mine, tot ceea “sedimentam” erau liniile corpului (atat de bine definite) si atata tot...
Ne intalneam seara.Dimineata ma trezeam, il priveam si abia daca-i desluseam ceva trasaturi.Imi faceam cafeaua cu aroma de rom,scoteam din dulap mini-uniforma cu guler alb si tiv albastru,ce statea teapana pe umeras.O imbracam si ca de fiecare data imi sorbea silueta.Imi aranjam parul intr-un coc , imi puneam tocurile, imi trageam retusurile finale (fard pal,ruj rozaliu si parfum dulceag), dupa care imi luam geanta si plecam,lansand in urma mea un strop de miros ce-i amintea : “ne vedem poimaine seara”.
Jos ma urc in masina, iar soferul ma priveste cu ochii scurgandu-i-se pe cracii mei.Ii zambesc fals.El nu-si da seama, desigur.E mult prea ocupat sa-mi contemple picioarele.Cu o tonalitate usoara il rog sa ma conduca catre locul de munca.Isi cere scuze si-mi arunca aceeasi replica din fiecare dimineata : “Sunteti mult prea frumoasa chiar si pentru inaltimi...” Scot un suras sters si ii multumesc.Cobor din masina, ii urez o zi buna si-mi raspunde:”La fel.Aveti grija domnisoara sa nu faceti prea multe victime, caci frumusetea ucide rapid si subtil...”Inchid portiera,dand vant tuturor complimentelor ultra-siropoase.
Ma indrept catre avion.Colegele mele isi istoriseau entuziasmate, care mai de care, plimbarile si cadourile pe care le primisera de la iubitii lor,trecuti de varsta a treia.Le salut fugitiv,indreptandu-ma cat mai grabita catre avion.Nu as fi vrut sa cad prada sfaturilor lor repetate de a-mi trai viata mai intens.O traiam atat de intens si atat de sters in acelasi timp.Renuntasem la afectivitate si iubire in favoarea visului meu.Nu regretam.Aveam parte de tot si nimic pentru un vis de inaltimi...

Drumul catre casa

Cu trupul amortit, asezat pe un scaun apasat de greutatea sufletelor a sute de oameni zilnic,incerc sa privesc prin geamul plin de jeg al masinii, in speranta ca voi remarca vreun “crater” de pe sosea reparat (Aveee!!). Ca aceasta calatorie sa fie si mai melodioasa sunt zguduita puternic de vocile si mirosul tipator a trei oameni ce si-au inecat bucuria si tristetea in taria alcoolului. Discutiile lor sunt apasatoare, imbracate in rasete haotice si guvernate de mintea imbibata in alcool.
Astept sa ajung acasa. La un moment dat cele trei persoane urla catre sofer sa opreasca masina ca sa coboare, lasand in urma un miros ce strapunge narile si o senzatie ce nu poate fi descrisa. Toata aceasta atmosfera este puternic “colorata”de aparitia unei tinere domnisoare imbracata sumar si asupra careia atarna mirosul kitchos dat de parfumul in aceeasi nuanta cu nivelul sau intelectual . Ca sa fie si mai brilianta, isi etaleaza cu nonsalanta vocabularul in care trebuie sa remarcam cu stoicism : apelativul “fa”, “apetisantele” dezacorduri intre subiect si predicat, ca doar de, chiulul de la orele de romana in favoarea intalnirii briliantului au dat roade.Si daca nu suna si telefonul cu graiul imbietor al vreunui barosan de barosan se pierde tot spectacolul.Iar ca poza de familie sa fie completa, brilianta isi remarca cu entuziasm prietena, cu care si-a impartasit emotiile dansului pe mese.Si pe care din pacate nu a mai vazut-o o bucata buna de vreme pentru ca s-a hotarat sa devina femeie asezata.Plina de fericire o striga cu o tonalitate ridicata.Se pupa cu foc,dupa care incep si isi povestesc prin ce au trecut (mai ales cea casatorita) si hai frate,sora,mama, tata,purcel,catel sa ne asezam comod si sa ciulim urechile la povestile astora mai “incercate de viata”.Cu amar si durere isi plange cununata greutatile prin care trece cu consoartul ei, iar ailalta, ca buna prietena ce ii este,o calmeaza spunandu-i in mod repetat : “haii faa ca tu esti frumoasa,nu te merita asta nici cat negru SUPT unghie”
Zambind intre amuz si gravitate,cobor din masina si imi continui drumul spre casa ,gandindu-ma cu greata(scuzati-mi expresia) la faptul ca si maine voi “savura” urmatorul episod din concursul “Competitie stransa in castigarea premiului Nobel pentru prostie”.Poate parea amuzant.Si este,dar la un moment dat apelezi categoric la mp3 player!