Gimnastica mintala

O imagine simpatica si bine cunoscuta -a doua prietene care
povestesc cu cestile de cafea in fata- imi descria camera.
Pe masa zaceau zidite urmele a doua cesti de cafea, iar pachetul gol de tigari se zbatea intre striatiile microscopice ale mesei.Zatul de un maro amar, zacea martor a ore in sir trecute, in care discutii contradictorii vizau o gama larga de subiecte: fie cotidiene,fie de interes personal ,fie legate de istorie.Insa subicetul cu cel mai mare “rating” era cel legat de rasismul, pe care ea il avea nu ca pe o inlantuire de argumente temeinice ce puteau sa-i motiveze acest sentiment, ci pentru simplu fapt ca asta simtea( dupa cum am putut sa ii dovedesc in final),ceea ce ma intriga cumplit.
Evident ca nici dupa interminabilul sir de argumente si contraargumente, ce ne sustineau parerea,nu am ajuns la cine stie ce concluzi.Intr-o pauza in care ne “reincarcam pustile”, am privit in trecere catre ceas.Uimita,am spus cu o tonalitatea ceva mai ridicata : “uita-te la ceas!!!”. Si am ramas amandoua cu gura cascata vazand ca trecusera nici mai mult,nici mai putin de opt ore de cand ne “duelam” in discutii.Am constat cu placere ca acele discutii ne puneau la incercare cultura si gradul nostru de persuasivitate,inglobandu-se intr-un intreg proces,pe care l-am numit amuzant “gimnastica mintala”. Asa ca,am decis ca e cazul sa mergem sa facem ceva de mancare,ca de,dupa atatea calorii pierdute… O zi inceputa fara un scop precis,dar incheiata cu ceva performante in gimnastica mintala.