Toata lumea roia in jurul masutelor pline de martisoare.Soarele zambea si el, cu un snur alb-rosu legat de o raza.Forfota, sfaturi, strigate de bucurie la gasirea celui potrivit si oftari ale indecisilor. Era ora unu si jumatate. Ma invarteam in acel targ de martisoare de mai bine de trei ore, admirandu-le pe unele, uimidu-ma de altele, insa nici gand sa fiu nemultumita de vreunele.
Dupa ce a fost zguduita si inghesuita in cutii mult prea inestetice pentru chipul sau, dupa ce a fost privita de ochii a sute de oameni, ancora argintie ambalata in pungulita transparenta cu inscriptia alba a lunii "Martie", a ajuns intr-un final in gentuta mea. Un fir de culoare alb cu rosu ,cu franjuri subtirele la capete, impodobea pungulita sa. Recunosc ca mi-a fost destul de greu sa te gasesc, martisorule! Erau atat de felurite.Care mai de care strigau dupa tine sa-l alegi pe el, caci cu siguranta vei fi multumit. Intr-adevar, ochii nu mai stiau in ce directie sa mai priveasca, cu atat mai mult ii era greu asupra caruia sa se decida.
Intr-un sfarsit, dupa plimbarea putin cam istovitoare, dar placuta, printre sutele de martisoare, am hotarat sa plec spre casa.
Pe chip mi se desenau razele soarelui de martie , iar in gentuta mea poposea un martisor obosit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu